ȚĂRĂNCUȚĂ

Această pictură emană liniște și nostalgie, surprinzând un moment de reflecție în mijlocul naturii. O femeie îmbrăcată într-o rochie lungă, cu un șorț simplu și o bonetă pe cap, privește în depărtare, poate pierdută în gânduri. Se sprijină intr-o bota, semn că a fost la muncă, dar acum își oferă un scurt răgaz pentru a contempla peisajul.

Vegetatia bogată, cu flori sălbatice albastre și galbene, contrastează cu pământul reavăn și cu cerul pictat în tonuri pastelate de albastru și verde deschis. Pensulația este expresivă, cu tușe vii care dau viață ierbii și florilor, creând o atmosferă impresionistă.

Am vrut să surprind frumusețea momentelor simple—clipa în care cineva se oprește din muncă și își lasă privirea să zboare, pierdut în gânduri. Poate că femeia își amintește de tinerețe, poate că visează la altceva, sau poate doar se bucură de liniștea naturii. Este o scenă care evocă respect pentru trecut, pentru munca pământului și pentru legătura profundă dintre om și natură.