OGLINDA...

Acest tablou spune o poveste despre introspecție, mister și trecerea timpului. Am vrut să surprind acel moment de reflecție profundă, în care trecutul și prezentul se întâlnesc într-un spațiu aproape oniric.

Personajul principal, o femeie îmbrăcată într-o rochie elegantă, privește în oglindă, dar ceea ce vede nu este doar propria reflecție, ci o siluetă misterioasă, un ecou al trecutului sau poate o prezență spectrală. Această alegere simbolizează dualitatea dintre realitate și amintire, între cine suntem și cine am fost.

Paleta cromatică este dominată de tonuri calde de toamnă – auriu, roșu, maro – culori care evocă nostalgia și schimbarea. Texturile aplicate creează un efect de uzură, ca și cum tabloul în sine ar fi o fereastră spre un alt timp, parțial erodat de trecerea anilor. Frunzele care par să cadă și efectul de pânză sfâșiată întăresc ideea efemerității.

Pentru mine, această lucrare este despre legătura dintre trecut și prezent, despre umbrele pe care le purtăm în suflet și despre frumusețea fragilă a amintirilor.